Viaţa are unic mers,
Dă-mi-te... şi mă priveşte...Noi suntem un Univers.
După ieri urmează mâine...Pentru noi există azi,
Mă ridică înspre tine,nu te las în gol să cazi.
Viaţa-i viaţă! Nu te-ascunde,
suntem paşi spre infinit,
Punem punct şi de la capăt...Caruselul e pornit...
Peste timpuri viitoare,peste fapte din trecut,
Ni-s deschise porţi spre ceruri...Azi e totul absolut.
Ochii tăi îmi simt privirea,
gândul ştii că-mi e deschis,
Fugi de mine înspre mineşi mă duci în paradis,
Tu eşti sabia ce taietot ce trebuie tăiat,
Şi-mi dai aripi şi puterede-a fi om adevărat.
Lângă tine nu-mi e frică,
pentru tine pot să zbor,
Lângă mine eşti tu iarăşiun însemn izbăvitor,
Conştient m-arunc în haos,aş vrea morţii să mă vând,
Ceva simt că mă opreştecând mi-apari în vis plângând.
Dă-mi-te... Ia-mă în tine,
trecem amândoi un prag,
Îmi eşti adevărul vieţii,îmi eşti omul cel mai drag,
Timpul pentru alţii trece,pentru noi tu l-ai oprit,
Astăzi le-mplinim pe toate,aşa-i dat, aşa-i sortit.
Du-mă iar spre veşnicie
prin cel ce va fi născut,
Pune semnul biruinţeipeste umbra-mi din trecut,
Astăzi m-ai intors din moarteşi mă simt nemuritor,
Face-voi să se-nţeleagăcă de astăzi uit să mor.
Printre gânduri, vorbe spuse,
adevăruri se rostesc,
Tu-mi redai prin părţi înaltulce-am pornit să-l cuceresc,
Caut iarăşi sus pe creste,şi te văd... Ştiu că mă chemi,
Mi te dai spre nemurire,n-ai de ce să te mai temi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu