Timizi, prin nopţile senine
Treceam tăcuţi, numai noi doi...
Veneai mereu, mereu la mine,
Ce trist... Azi, ape-s între noi...
Senini, prin serile de vară
Treceam, ştiindu-ne noi doi...
Mi-erai o floare... cea mai rară,
Ce trist... Azi, noapte-i între noi...
Desculţi, prin ploile de toamnă
Treceam privindu-ne, noi doi...
Ai fost a vieţii mele doamnă,
Ce trist... Azi, munţii-s între noi.
Şi am uitat că eram doi...
Ce trist... O lume-i între noi...
joi, 27 decembrie 2007
luni, 17 decembrie 2007
Eu şi viaţa, un cuvânt
Am făcut în viaţă multe,
Chiar am vrut să fac de toate,
şi mai bune, şi mai rele,
Am privit mereu spre soare,am crezut mereu în stele.
Mi-am croit un drum spre lumeşi mai greu, şi mai uşor,
Unii mi-au ucis speranţa,m-au gonit din lumea lor.
Chiar am vrut să fac de toate,
le-am făcut mai rău, mai bine,
Cândva îmi doream palate,azi mă plimb printre ruine.
Am rostit un gând de ducă,mi-era când uşor, când greu,
Frică-mi e azi de cuvinte,un cuvânt mă simt şi eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)