Tristeţea pentru noi...

Timizi, prin nopţile senine
Treceam tăcuţi, numai noi doi...
Veneai mereu, mereu la mine,
Ce trist... Azi, ape-s între noi...

Senini, prin serile de vară
Treceam, ştiindu-ne noi doi...
Mi-erai o floare... cea mai rară,
Ce trist... Azi, noapte-i între noi...

Desculţi, prin ploile de toamnă
Treceam privindu-ne, noi doi...
Ai fost a vieţii mele doamnă,
Ce trist... Azi, munţii-s între noi.

Şi am uitat că eram doi...
Ce trist... O lume-i între noi...

Eu şi viaţa, un cuvânt

Am făcut în viaţă multe,

şi mai bune, şi mai rele,

Am privit mereu spre soare,

am crezut mereu în stele.

Mi-am croit un drum spre lume

şi mai greu, şi mai uşor,

Unii mi-au ucis speranţa,

m-au gonit din lumea lor.

Chiar am vrut să fac de toate,

le-am făcut mai rău, mai bine,

Cândva îmi doream palate,

azi mă plimb printre ruine.

Am rostit un gând de ducă,

mi-era când uşor, când greu,

Frică-mi e azi de cuvinte,

un cuvânt mă simt şi eu.